Dictionar

Rezultate secundare (Nu,):

Ainu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populaţii din arhipelagul nipon.


Gnu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gnou)

1. antilopă africană de talie mare, brun-cenuşie, cu coarnele curbate înapoi.


Nuanţă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. nuancer)

1. a reda nuanţele unei culori, unui ton etc.

2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate.


Nuanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nuance)

1. fiecare dintre varietăţile unei culori.

2. (fig.) diferenţă uşoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de acelaşi gen.

3. (muz.) gradul de intensitate al unui sunet.

4. caracter, notă particulară; conotaţie.


Nuanţat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nuancé)

1. cu varietăţi de tonuri, de culori.

2. (fig.) care prezintă variaţii marcate prin treceri subtile, gradate.

3. (despre stil, limbă) bogat în nuanţe; expresiv.


Nubeculă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nubécule, lat. nubecula)

1. (med.) pată mică care se formează pe corneea transparentă și care face ca obiectele fie văzute ca prin nor sau ceață; pată corneană.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abacterian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.

2. (antonim) bacterian.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.