Dictionar

ainu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populații din arhipelagul nipon.
 

gnu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gnou)

1. antilopă africană de talie mare, brun-cenușie, cu coarnele curbate înapoi.
 

nuanța

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. nuancer)

1. a reda nuanțele unei culori, unui ton etc.
2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate.
 

nuanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nuance)

1. fiecare dintre varietățile unei culori.
2. (fig.) diferență ușoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de același gen.
3. (muz.) gradul de intensitate al unui sunet.
4. caracter, notă particulară; conotație.
 

nuanțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nuancé)

1. cu varietăți de tonuri, de culori.
2. (fig.) care prezintă variații marcate prin treceri subtile, gradate.
3. (despre stil, limbă) bogat în nuanțe; expresiv.
 

nubeculă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nubécule, lat. nubecula)

1. (med.) pată mică care se formează pe corneea transparentă și care face ca obiectele să fie văzute ca prin nor sau ceață; pată corneană.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.