autotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotypie)

1. procedeu fotochimic de executare a unui clișeu într-o singură culoare, nuanțele de umbră și lumină fiind reduse prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii.
2. clișeul obținut.

concetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. concettismo)

1. tendință artistică și estetică din Italia în sec. XVI, care cultiva o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanțe de afectare și de prețiozitate.

damar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dammar)

1. rășină naturală albă-gălbuie cu nuanțe roșii sau negre, dintr-un arbore din Indochina.

franceină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. francéine)

1. colorant cu mare stabilitate la lumină, cu care se vopsește mătasea în diferite nuanțe de roșu.

impresionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impressionnisme)

1. sistem estetic ale cărui principii de creație și de critică sunt bazate pe impresie.
2. mișcare artistică de la sfârșitul sec. XIX, bazată pe exprimarea impresiilor imediate și manifestând un interes deosebit pentru nuanțe, atmosferă, fluiditatea senzațiilor, lumină; în literatură, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizează prin înfățițarea rapidă și pregnantă a unor stări sufletești trăite nemijlocit de artist.

irizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irisation)

1. ansamblu de culori și nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență; iridescență.