Parte de vorbire: s.
Origine: (it. nunziatura)
1. reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. nunzio, lat. nuntius)
1. prelat-ambasador al Vaticanului într-o ţară străină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. circonstancier)
1. a expune în mod amănunţit; a prezenta în detaliu, detaliind circumstanțele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. deltacisme)
1. (med.) defect de pronunție a consoanelor dentale „d” și „t”.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. dettagliare, fr. détailler)
1. a demonstra, a analiza, a expune (ceva) amănunţit.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (detalia)
1. (în mod) amănunţit.