împrosti

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (înv.)  
Etimologie: (în- + prosti)

1. a (se) prosti; a deveni prost.

lămosti

Parte de vorbire:  vb. tr. (reg.)  
Etimologie: (v. lamoste)

1. a se îmbolnăvi de diaree, de lamoste.

lămosti

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (lamoste)

1. a îmbolnăvi un copil de lamoste (diaree).

ostiacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostiak)

1. limbă fino-ugrică din Siberia occidentală.

ostiar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. ostiarius)

1. cel care ține ușa, mai ales ușa unei biserici; portar, (înv.) ușier.

ostie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hostie, lat. hostia)

1. pâine folosită (azimă) pentru comunicatură în cultul catolic și luteran.

abracadabra

Parte de vorbire:  interj., s.  
Etimologie: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.

abraxas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
2. var. abrasax.

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.