Dictionar

Rezultate secundare (Oștire,):

împrostire

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (în- + prostire)

1. faptul de a (se) prosti; prostire.


îndrăgostire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îndrăgosti)

1. faptul de a (se) îndrăgosti, de a prinde dragoste de cineva sau de a începe iubească pe cineva; îndrăgire, înamorare.


Autodictare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + dictare)

1. procedeu de scriere după propria rostire.


Coarticulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coarticulation)

1. (lingv.) rostire concomitentă a sunetelor.


Coprofemie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coprophémie)

1. perversiune care constă în rostirea cu voce tare a cuvintelor obscene; vorbire obscenă.


-EPIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -epie, cf. gr. epos „vorbire, cuvânt”)

1. „pronunţare, rostire”.


Exorcism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exorcisme, lat. exorcismus)

1. ceremonie, ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului din locul pe care îl ocupă.

2. (var.) (înv.) esorcism, (înv.) exhorcism.


-FAZIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -phasie, cf. gr. phasis „cuvânt, vorbire”)

1. „vorbire, rostire, exprimare”.