Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomérant)
1. adj. care aglomerează.
2. s.m. substanță care leagă între ele particulele unor materiale oarecare (v. liant).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrangement)
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)
1. expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagage)
1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie.
2. (fig.) ~ de cunoştinţe = totalitatea cunoştinţelor cuiva într-un domeniu oarecare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
1. colecţie de cărţi, manuscrise, publicaţii periodice etc., aranjate şi clasate într-o anumită ordine; instituţie, local care o adăposteşte.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărţilor.
3. nume dat unor colecţii de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecţie de programe într-o unitate de informatică.