Dictionar

Rezultate secundare (Oaste,):

Autocunoaşte

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + cunoaşte)

1. refl. a-şi cunoaşte propriul eu, propriile aspiraţii.


Moaște

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (sl. mošti)

1. (în religia creștină) rămășițe mumificate din corpul unei persoane considerate sfinte; (prin ext.) veșmânt, parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane (și căreia i se atribuie puteri supranaturale).

2. (prin gener.) corp mumificat; mumie.

3. (fig.) vestigii prețioase ale trecutului.

4. relicvă.


Necunoaște

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (ne- + cunoaște, cf. fr. méconnaître)

1. a nu cunoaște, a nu identifica (ceva cunoscut); a ignora.

2. a nu prețui la valoarea cuvenită; a nesocoti.


Recunoaşte

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. reconnaître)

1. tr. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.

2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi.

3. (jur.) a considera și a arăta (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, existe.

4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmează meargă o unitate.

5. a se arăta recunoscător.

6. refl. a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Acologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acologie)

1. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.


Agnosticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)

1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.


Agnozie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosie)

1. (la Socrate) mărturisire a neştiinţei.

2. tulburare manifestată prin pierderea capacităţii de a recunoaşte obiectele, persoanele etc.


Agramatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrammatisme)

1. necunoaştere a vorbirii şi a scrierii corecte; incultură, ignoranţă.

2. pierdere a capacităţii de a exprima cuvintele.