Rezultate secundare (Obișnuință):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + obișnuință)
1. faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consuetudo)
1. obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. créophagie)
1. (despre insecte) faptul de a se hrăni cu carne, de a fi carnivor.
2. obişnuinţă de a se hrăni cu carne.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. habitude, lat. habitudo)
1. obişnuinţă; deprindere, obicei.
2. mod de comportament, istoriceşte constituit, al indivizilor aparţinând aceluiaşi grup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. narcomanie)
1. obişnuinţă morbidă de a lua narcotice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opiomanie)
1. obişnuinţă de a consuma opiu; intoxicaţie cu opiu.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv.
Origine: (fr. professionnel)
1. I. care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie.
2. referitor la învățarea unei profesii, a unei meserii.
3. care este folosit de oamenii de meserie, de specialiști etc.
4. secret ~ = informație pe care o deține cineva, legată de profesiunea sa.
5. școală ~ă = instituție de învățământ care pregătește cadre de muncitori calificați.
6. boală ~ă = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie.
7. II. cu obișnuința unui profesionist.