fotoobiectiv

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Photoobjektiv)

1. sistem optic convergent format din mai multe lentile, și eventual oglinzi, oferind imagini reale pe suprafața sensibilă a aparatului de fotografiat; obiectiv fotografic.

microobiectiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + obiectiv)

1. sistem optic destinat microfilmărilor.

obiectiv de microscop

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT objectivum
2. FR objectif
3. EN objective; object-glass
4. DE Objektiv des Mikroskops
5. RU обьектив микроскопa
6. HU mikroszkóp tárgylencséje, objektív

obiectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. objectif, lat. obiectivus)

1. adj. existent în afara conștiinței și independent de ea.
2. imparțial.
3. referitor la obiect.
4. s. n. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc.
5. loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare.
6. țintă asupra căreia se trage cu o armă de foc.
7. întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată.
8. loc care prezintă interes pentru turiști.
9. (fig.) intenție, scop, țel, țintă.

obiectiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. objectivér)

1. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existență obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1).
2. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza.

obiectivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. objectivant)

1. care obiectivează; care are tendința de a obiectiva.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

adaptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanței focale a obiectivului.

agnosticism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnosticisme)

1. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor.

anamorfotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anamorphotique)

1. referitor la anamorfoză.
2. (despre un dispozitiv optic) care permite modificarea distanței focale a unui obiectiv.

anamorfozator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anamorphosateur)

1. obiectiv folosit pentru anamorfozare.

anastigmat

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. anastigmate)

1. I. califică un sistem optic care nu prezintă defectul de astigmatism; anastigmatic.
2. II. obiectiv fotografic anastigmatic.