obligatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. obligatorius, fr. obligatoire)

1. care are puterea de a obliga; obligațional.
2. care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus.

parazitism obligatoriu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT parasitismus obligatus
2. FR parasitisme obligatoire
3. EN obligate parasitism
4. DE obligater parasitismus
5. RU облиraтный пaрaзитизм
6. HU valódi parazitizmus, kötelező parazitizmus, kötelező élősködés

combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uși (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.

decizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décision, lat. decisio)

1. hotărâre; rezoluție.
2. act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabilește direcția unei acțiuni și modul ei de realizare.
3. sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs.
4. fermitate.

elementar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élémentaire, lat. elementarius)

1. de bază, esențial, fundamental.
2. care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc.
3. învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază.
4. foarte simplu, rudimentar.
5. (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare.
6. care ține de natură și de fenomenele ei.

facultativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. facultatif)

1. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol.

forțamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. forcément, it. forzatamente)

1. printr-o consecință ineluctabilă; necesar, obligatoriu.
2. sub presiunea circumstanțelor externe.
3. prin forță, cu forța; forțat.

giratoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. giratoire)

1. (despre o mișcare etc.) de rotație, circular.
2. sens ~ = sens obligatoriu pentru autovehicule în jurul unui rond la o intersecție, într-o piață etc.