Rezultate secundare (Obraz,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obraznic + -itură)
1. persoană obraznică; obrăznicătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (măgar + -ie)
1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buccinateur, lat. buccinator)
1. muşchi al obrazului, cu rol în masticaţie şi în expulzarea forţată a aerului din plămâni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couperose)
1. afecţiune a pielii care apare la oameni în vârstă, caracterizată printr-o coloraţie roşie-violacee a pomeţilor obrazului şi a nasului; rozacee2.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, lat. figura)
2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.
3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.
4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.
6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.
8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.
9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.
10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.
11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.
12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).