Dictionar

clarobscur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. clairobscur)

1. procedeu grafic şi pictural de distribuire a luminii şi a umbrelor, pentru a obţine treceri gradate şi efecte de contrast puternic.
2. pictură sau gravură monocromă realizată prin acest procedeu.
 

obscur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obscur, lat. obscurus)

1. lipsit de lumină, întunecos.
2. (fig.) nedesluşit, neclar, vag.
3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru.
 

obscura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. obscurare)

1. a face să devină obscur; a întuneca.
2. a face să devină neclar.
 

obscurantism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. obscurantisme)

1. atitudine ostilă faţă de răspândirea ştiinţei şi culturii.
2. refuzul progresului, difuzării cunoștințelor și culturii; stare de înapoiere culturală.
3. (antonim) progresism.
 

obscurantist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. obscurantiste)

1. I. referitor la obscurantism (atitudine de opoziție față de diseminarea cunoștințelor, în orice domeniu).
2. II. adept al obscurantismului.
3. persoană care refuză progresul și diseminarea cunoștințelor și culturii.
4. (antonim) progresist.
 

obscuritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obscurité, lat. obscuritas)

1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime.
2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie.
3. (fig.) condiţie, situaţie obscură.
4. mediocritate.
 

abscons, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abscons, lat. absconsus)

1. care este greu de înțeles; obscur; abstrus.
2. (antonime) clar, comprehensibil.
 

alexandrinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alexandrinisme)

1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.
3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.
 

amfibologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibologique)

1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.
2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.
 

amfiguric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigourique)

1. (despre scriere, vorbire, stil) obscur, confuz, neinteligibil.
 

anonim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anonyme, lat. anonymus)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu-şi indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acţionari.
4. (fig.) neştiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.
 

cabalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cabalistique)

1. care aparţine cabalei.
2. magic, enigmatic.
3. obscur.