Dictionar

observa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. observer, lat. observare)

1. a băga de seamă, a remarca.
2. a atrage atenția, a face o remarcă, o observație.
3. a cerceta, a examina atent.
4. a supraveghea acțiunile cuiva; a controla.
5. a pândi, a iscodi.
 

autoobserva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autoobserver)

1. refl. a-și observa propriile acțiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective.
 

observabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. observable, lat. observabilis)

1. care poate fi observat.
2. care se poate privi sau constata.
3. (antonime) inobservabil, invizibil, neobservabil.
 

observanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. observance)

1. observare, respectare a legilor, a normelor religioase.
2. (med.) respectarea de către bolnav a tratamentelor prescrise.
 

observare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (observa)

1. acțiunea de a observa.
2. observație.
3. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații.
4. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice.
 

observație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. observation, lat. observatio)

1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare.
2. remarcă, constatare.
3. obiecție, critică; mustrare, reproș.
4. supraveghere.
5. foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav.
 

observație; examinare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT observatio
2. FR observation
3. EN observatioon
4. DE Bemerkung; Beobachtung
5. RU нaблюдение
6. HU megfigyelés, észlelet
 

aberoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.
 

aerotaxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Aerotaxis)

1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.
 

afrontat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse față în față.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
 

aglutinoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agglutinoscope)

1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenți celulari, sub influența aglutininei din serul sangvin.
 

Almageste

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almageste)

1. culegere de observații astronomice, făcută pentru prima oară de învățatul grec Ptolemeu.
 

anatomoclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomoclinique)

1. (med.) pe baza examenului clinic și anatomic.
2. (med.) metodă ~ă = metodă de observație constând în a recunoaște pe viu modificările patologice ale organelor profunde.