Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. observer, lat. observare)
1. a băga de seamă, a remarca.
2. a atrage atenţia, a face o remarcă, o observaţie.
3. a cerceta, a examina atent.
4. a supraveghea acţiunile cuiva; a controla.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autoobserver)
1. refl. a-şi observa propriile acţiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. observable, lat. observabilis)
2. care se poate privi sau constata.
3. (antonime) inobservabil, invizibil, neobservabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. observance)
1. observare, respectare a legilor, a normelor religioase.
2. (med.) respectarea de către bolnav a tratamentelor prescrise.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (observa)
2. observație.
3. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații.
4. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. observation, lat. observatio)
1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare.
3. obiecție, critică; mustrare, reproș.
5. foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT observatio
2. FR observation
3. EN observatioon
5. RU нaблюдение
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberroscope)
1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Aerotaxis)
1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affronté)
1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse faţă în faţă.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. agglutinoscope)
1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenţi celulari, sub influenţa aglutininei din serul sangvin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almageste)
1. culegere de observaţii astronomice, făcută pentru prima oară de învăţatul grec Ptolemeu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anatomo-clinique)
1. (med.) metodă ~ă = metodă de observaţie constând în a recunoaşte pe viu modificările patologice ale organelor profunde.