obstacol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obstacle, lat. obstaculum)

1. piedică, stavilă.
2. (fig.) opoziţie; dificultate, piedică.
3. (pl.) gard, şanţ etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiţii sportive.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.

ambara

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embarras)

1. ambaras.
2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).

baliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balise)

1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.
2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

bara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. barrer)

1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.
2. a trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text).