Parte de vorbire: vb.
Origine: (obstrucţie + -ona)
1. tr., refl. a face, a suferi o obstrucţie.
2. tr. (la fotbal, handbal etc.) a împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obstructionnel)
1. care poate cauza o obstrucție; obstructiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obstructif)
1. (med.) care obstrucționează sau poate obstrucționa; care este cauzată de o obstrucție.