Parte de vorbire: s.
Origine: (ir., fr. ocarina)
1. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval şi cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algésimétrie)
1. determinare a intensităţii excitaţiei necesare provocării unei senzaţii dureroase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (antreprenor + -ial)
1. care aparține antreprenorului sau antreprizei.
2. spirit ~ = capacitatea unui individ de a găsi idei (sau oportunități) de afaceri, de a pune ideile în practică și de a gestiona provocările din mediul economic și social.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kataclase)
1. zdrobirea şi deformarea mineralelor unei roci datorită presiunii şi dislocărilor din scoarţa Pământului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diastrophisme)
1. totalitatea deformărilor şi dislocărilor pe care le suferă straturile din scoarţa terestră sub acţiunea mişcărilor tectonice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. medaglione, fr. médaillon)
1. bijuterie ovală sau rotundă în care se păstrează o fotografie, o mică amintire (care se poartă la gât).
2. ornament rotund sau oval de fațadă sau de mobilier, care cuprinde un basorelief, o inscripție.
3. motiv în formă de romb care se aplică în mijlocul unei țesături.
4. preparat culinar de formă rotundă sau ovală.
5. scurtă scriere literară în proză, articol critic în care se schițează portretul unei personalități.
6. spectacol, emisiune dedicată evocării unui scriitor, muzician etc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (sl. хоулити, sl. huliti)
1. a spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); (prin ext.) a vorbi de rău, a bârfi, a calomnia, a defăima.