Dictionar

Rezultate secundare (Ocară,):

Autodefiniție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + definiție)

1. caracterizare a propriei persoane; autocaracterizare.


Defini

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. définir, lat. definire)

1. tr. a da o definiţie; a explica sensurile unui cuvânt, ale unei noţiuni.

2. a determina, a preciza, a delimita; a caracteriza pe cineva.

3. refl. a se autocaracteriza.


Dezonoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déshonneur)

1. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, ruşine.


Imprecaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprécation, lat. imprecatio)

1. blestem; injurie, ocară.

2. figură de stil care conţine un blestem.


Invectivă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invective, lat. invectivae)

1. vorbă de ocară; injurie, insultă.

2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcţie stilistică sau în scop polemic ori satiric.


Hulitură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (huli + -tură)

1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.

2. calomniere; (prin ext.) defăimare.

3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.

4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.

5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.

6. (prin ext.) disprețuire.