Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gnocchi)
1. varietate de colţunaşi italieneşti cu parmezan etc.; găluşte.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (ochi + -oi)
2. varietate de struguri albi nedefinită mai îndeaproape.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ochi + -metru)
1. (fam., arg.) ochiul considerat ca instrument de apreciere a măsurii; ochioscop.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ochi + -os)
1. (despre persoane) care are ochi mari și frumoși; cu ochi mari și frumoși.
2. care are înfățișare plăcută; arătos; chipeș; aspectuos.
3. (reg., despre culori) bătător la ochi; strident, țipător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberroscope)
1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocéras)
1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétabule, lat. acetabulum)
1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodomètre)
1. aparat pentru măsurarea capacităţii de acomodare a ochiului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)
1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.