Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. circonvallation)
1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc.
2. (istorie) linie continuă de apărare stabilită de asediatori și care este destinată să-i protejeze împotriva unei armate care vine în ajutorul celor asediați și/sau să îi împiedice pe aceștia din urmă să primească provizii din exterior.
3. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (conturna)
2. ocolire a suprafeţelor izolate de către un circuit electric; descărcare în stratul gazos care înconjură un izolator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réticence, lat. reticentia)
1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.
2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. virage)
1. faptul de a vira; cotire, ocolire.
2. porţiune, curbă de şosea cu curbură foarte mică.
3. evoluţie a unui avion pe o traiectorie curbă în plan orizontal.
4. schimbare a culorii unei substanţe, a unui pozitiv fotografic; virare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deturna)
1. care face un ocol; care a fost abătut de la drumul direct; deviat, ocolit.
2. la care se poate ajunge doar prin ocolire; îndepărtat.
3. (despre fonduri bănești etc.) întrebuințat cu altă destinație decât cea prevăzută legal; (prin ext.) delapidat.
4. (despre avioane) care a fost forțat (prin șantaj) să-și schimbe ruta.