Dictionar

Ocult, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occulte, lat. occultus)

1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic.

2. ştiinţe ~e = pseudoştiinţe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoaşterii obişnuite.

3. ascuns; tainic; misterios.

4. (adv.) pe ascuns, în taină.


Oculta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. occulter)

1. a ascunde vederii.

2. a face obscur, a disimula.


Ocultaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occultation, lat. occultatio)

1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta şi observator.

2. dispariţie a ceva; disimilare.

3. (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran.


Ocultism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occultisme)

1. studiul şi practica ştiinţelor oculte; ocultistică.


Ocultist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occultiste)

1. (cel) care practică ocultismul.


Abracadabra

Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.

2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Alchimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. ştiinţă ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur şi argint şi aflarea unui leac. („elixirul vieţii”)2. subtilitate, analiză subtilă.


Cabală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.

2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.


Conchiliocultor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conchylioculteur)

1. cel care se ocupă cu conchiliocultura.

2. persoană specializată în cultivarea scoicilor.


Criptocomunism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cryptocomunisme)

1. politică ocultă a unui partid comunist; comunism mascat.

2. simpatie ascunsă pentru comunism.