Dictionar

Rezultate principale (Ocupaţie,):

Ocupaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occupation, lat. occupatio)

1. luare (temporară) în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină; cucerire.

2. îndeletnicire, profesiune, meserie.


Rezultate secundare (Ocupaţie,):

Anteocupație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. anteoccupatio „preîntâmpinare”)

1. figură de retorică prin care se prevede o obiecție care trebuie combătută; anticipație, prolepsă.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


-ANT, -ANŢĂ, -ENT, -ENŢĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

1. „agent, ocupaţie, calitate”.


Carieră (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupaţie.

2. poziţie în ierarhia socială şi profesională, în societate; situaţie bună.

3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.

4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)

5. mare manej de echitaţie în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.


Colonialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colonialisme)

1. politică de subjugare şi exploatare a coloniilor.

2. doctrină care vizează legitimarea ocupaţiei, dominaţiei politice şi exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.

3. (antonim) anticolonialism.


Comandatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kommandatur)

1. comandament (al trupelor germane de ocupaţie).


Confina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confiner)

1. intr. a se învecina (cu).

2. refl. a se închide, a se izola.

3. (fig.) a se limita la o singură ocupaţie, activitate; a se specializa.