ocurență
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr., /2/ engl. occurrence)
Etimologie: (fr., /2/ engl. occurrence)
1. apariție, circumstanță întâmplătoare.
2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text.
3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ.