OK
X
ofensa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. offenser)
1.
tr.
a
aduce
cuiva
o
ofensă;
a
jigni,
a
insulta.
2.
refl.
(fam.)
a
se
supăra
(simțindu-se
jignit);
a
se
ofusca.
ofensă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. offense, lat. offensa)
1.
cuvânt,
faptă
jignitoare;
insultă,
injurie.
ofensator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ofensa + -tor)
1.
care
ofensează;
insultător,
jignitor.
contrițiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contrition, lat. contritio)
1.
durere
profundă
simțită
în
urma
ofensării
divinității;
pocăință,
căință.
expurgație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. expurgation)
1.
acțiunea
de
a
expurga;
expurgare.
2.
formă
de
cenzură
care
implică
eliminarea
a
tot
ceea
ce
este
considerat
nociv
sau
ofensator
dintr-o
operă
artistică
sau
alt
tip
de
scriere.
formaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. formaliser)
1.
tr.
a
da
un
caracter
formal
unui
sistem
de
cunoștințe,
unei
teorii.
2.
(log.)
a
reduce
la
un
sistem
de
cunoștințe.
3.
refl.
a
se
simți
ofensat
din
cauza
unei
impoliteți.
injuria
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. injurier)
1.
a
aduce
cuiva
injurii;
a
insulta;
a
ofensa,
a
jigni.
insultă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. insulte)
1.
jignire,
ofensă,
injurie.
insultător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (insulta + -tor)
1.
care
insultă;
jignitor,
ofensator.