Rezultate principale (Ofensă,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. offenser)
1. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta.
2. refl. (fam.) a se supăra (simţindu-se jignit); a se ofusca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. offense, lat. offensa)
1. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie.
Rezultate secundare (Ofensă,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ofensa + -tor)
1. care ofensează; insultător, jignitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrition, lat. contritio)
1. durere profundă simţită în urma ofensării divinităţii; pocăinţă, căinţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. expurgation)
1. acțiunea de a expurga; expurgare.
2. formă de cenzură care implică eliminarea a tot ceea ce este considerat nociv sau ofensator dintr-o operă artistică sau alt tip de scriere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. formaliser)
1. tr. a da un caracter formal unui sistem de cunoştinţe, unei teorii.
2. (log.) a reduce la un sistem de cunoştinţe.
3. refl. a se simţi ofensat din cauza unei impoliteţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. injurier)
1. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insulte)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (insulta + -tor)
1. care insultă; jignitor, ofensator.