Dictionar

Oftacuri

Parte de vorbire: s.n. pl. (reg.)
Origine: (necunoscută)

1. mici ridicături de pământ; movile.


OFTALM(O)-, -oftalmie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. ophtalm/o/-, -ophtalmie, cf. gr. ophtalmos, lat. ophtalmia)

1. „ochi, vedere”.


Oftalmectomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ophthalmectomy)

1. (med.) îndepărtarea chirurgicală a unui ochi; enuclearea globului ocular.


Oftalmic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ophtalmique)

1. referitor la ochi sau la bolile ochilor.


Oftalmie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ophtalmie)

1. termen generic pentru afecțiunile inflamatorii grave ale structurilor profunde ale globului ocular.

2. conjunctivită gravă, adesea purulentă.

3. ~ simpatică = simptome inflamatorii care pot apărea la un ochi ca urmare a unei leziuni traumatice la celălalt ochi.

4. ~a zăpezilor = inflamație a corneei și conjunctivitei provocată de razele ultraviolete în regiunile cu zăpezi permanente.

5. (med. vet.) ~ infecțioasă, contagioasă, epizootică = keratită contagioasă la bovine.


OFTALMO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. ophtalmos „ochi”)

1. „ochi, glob ocular, vedere”.


Aberometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)

1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Amblioscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amblyoscope)

1. (med.) aparat utilizat în oftalmologie pentru diagnosticarea sau reabilitarea problemelor de ambliopie; sinoptofor.


Anoftalm

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anophtalme)

1. ființă născută fără ochi (atinsă de anoftalmie); monstru fără ochi.


Antixeroftalmic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antixérophtalmique)

1. (medicament) care împiedică xeroftalmia.


Aperitiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.

2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.