Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. homagium, it. omaggio, fr. hommage)
1. (în evul mediu) jurământ de credinţă şi de supunere făcut de un vasal către suzeranul său.
2. manifestare a credinţei, respectului, admiraţiei faţă de cineva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. dedicare, după fr. dédier)
1. tr. a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu.
2. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activităţi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dedicatio, it. dedicazione)
1. parte a unei balade în care se face invocaţia sau adresarea către cel căruia i se dedică.
2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. envoi)
1. (strofă de) închinare, dedicaţie.
2. vers la sfârşitul unei balade prin care se aducea un omagiu cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fuedataire)
2. vasal care datora credinţă şi omagiu suzeranului său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. offrande)
1. jertfă adusă unei divinităţi.
2. (fig.); dar, cadou, omagiu.
3. ajutor oferit celor săraci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. hommager)