Dictionar

omagiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. homagium, it. omaggio, fr. hommage)

1. (în evul mediu) jurământ de credință și de supunere făcut de un vasal către suzeranul său.
2. manifestare a credinței, respectului, admirației față de cineva.
 

dedica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. dedicare, după fr. dédier)

1. tr. a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu.
2. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activități etc.
 

dedicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dedicatio, it. dedicazione)

1. parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică.
2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc.
 

envoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. envoi)

1. (strofă de) închinare, dedicație.
2. vers la sfârșitul unei balade prin care se aducea un omagiu cuiva.
 

feudatar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fuedataire)

1. posesor al unui fief.
2. vasal care datora credință și omagiu suzeranului său.
 

ofrandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. offrande)

1. jertfă adusă unei divinități.
2. (fig.); dar, cadou, omagiu.
3. ajutor oferit celor săraci.
 

omagia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. hommager)

1. a aduce un omagiu cuiva.