Rezultate principale (Omisiune,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omission, lat. omissio)
1. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis.
Rezultate secundare (Omisiune,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. commissio)
1. (jur.) comitere a unei infracţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. expromissio, fr. expromission)
1. substituţie de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înţelegere prealabilă între debitori.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intromission)
1. acțiunea prin care un corp sau un organ este introdus sau pătrunde în altul; introducere a unui corp în interiorul altuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. promission, lat. promissio)
1. făgăduială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)
1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ellipse, cf. gr. elleipsis - lipsă)
1. curbă, loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
2. omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subînțeleg.
3. figură de stil care constă în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dându-i astfel mai multă expresivitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. omisive)
1. care constituie o omisiune; cu omisiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réticence, lat. reticentia)
1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.
2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (supra1- + licitaţie)
2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. votum)
2. rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă).