Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. honestus, it. onesto)
1. cinstit, corect, incoruptibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (onest + -itate, după fr. honnéteté)
1. caracter onest; probitate; integritate; cinste.
2. comportament onest; corectitudine; probitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. admonesta)
1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestaţie, admoniţiune.
2. hârtie oficială care conţine o mustrare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admonestation)
1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admonitif)
1. care admonestează, care cenzurează (ex. consistoriu ~).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admonition, lat. admonitio)
1. cercetare făcută de judecător.
2. admonestare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cavaler + -ism)
1. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorrect)