OK
X
onest, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. honestus, it. onesto)
1.
cinstit,
corect,
incoruptibil.
onestitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (onest + -itate, după fr. honnéteté)
1.
caracter
onest;
probitate;
integritate;
cinste.
2.
comportament
onest;
corectitudine;
probitate.
admonestare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. admonesta)
1.
acțiunea
de
a
admonesta
și
rezultatul
ei;
admonestație,
admonițiune.
2.
hârtie
oficială
care
conține
o
mustrare.
admonestație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. admonestation)
1.
actul
de
a
admonesta,
de
a
da
o
mustrare
severă;
admonestare.
admonitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admonitif)
1.
care
admonestează,
care
cenzurează
(ex.
consistoriu
~).
admonițiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admonition, lat. admonitio)
1.
cercetare
făcută
de
judecător.
2.
admonestare.
cavalerism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cavaler + -ism)
1.
purtare,
atitudine
de
cavaler
(II,
1);
vitejie;
lealitate,
onestitate.
incorect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incorrect)
1.
greșit,
inexact.
2.
necinstit,
neonest.