Dictionar

onestitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (onest + -itate, după fr. honnéteté)

1. caracter onest; probitate; integritate; cinste.
2. comportament onest; corectitudine; probitate.
 

cavalerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cavaler + -ism)

1. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate.
 

integritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intégrité, lat. integritas)

1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate.
2. calitatea de a fi întreg, inact.
3. ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internațional care interzice dezmembrarea și încălcarea teritoriului unui stat.
 

probitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. probité, lat. probitas)

1. cinste; integritate, onestitate.
 

suspiciune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suspicion, lat. suspicio)

1. nesiguranță, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere.