onoare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (lat. honor, fr. honneur)
Etimologie: (lat. honor, fr. honneur)
1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate.
2. de ~ = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
3. renume, faimă, bună reputație.
4. a face ~ cuiva = a onora.
5. considerație, respect, stimă.
6. gardă de ~ = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ~a cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
7. cinste, favoare.
8. castitate, pudoare (la femei).