Dictionar

Rezultate secundare (Onorat,):

Onorător, -oare

Parte de vorbire: adj. (desuet)
Origine: (onora + -tor)

1. care onorează; onorant.

2. (antonime) dezonorant, (înv.) dezonorator.


Kuba

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. koubba; din arabă قبّة, qubba („dom”))

1. monument ridicat în memoria unui personaj venerat, în Africa de Nord.

2. în Maghreb, un mic monument care marchează amplasarea mormântului unei persoane onorate.


Primus inter pares

Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. primus inter pares)

1. (cu referire la cel mai înzestrat sau mai onorat într-un grup) primul între egali.


Onorător, -oare

Parte de vorbire: adj. (desuet)
Origine: (onora + -tor)

1. care onorează; onorant.

2. (antonime) dezonorant, (înv.) dezonorator.