Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. opisth/o/-, cf. gr. opisthen)
1. „situat înapoi, în spate, posterior”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. opisthen „îndărăt”)
1. „situat înapoi, în spate, posterior”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opisthodome)
1. partea din spate a unui templu grecesc, pentru păstrarea obiectelor de cult şi a tezaurului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opisthodontie)
1. situare a dinţilor frontali ai arcadei inferioare mult înapoia celor superiori.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opisthographe)
1. (despre un manuscris) scris pe ambele feţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opisthotonos)
1. contracţie a muşchilor spinării care curbează corpul înapoi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotropisme)
1. (bot.) tropism sub influenţa oxigenului din aer (la creşterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allélotrope)
1. care prezintă alelotropism.
2. (fiz.; despre un amestec) cu două forme ale unui compus desmotrop în echilibru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anémotropisme)
1. (bot.) capacitatea plantelor de a se orienta în funcție de direcția vântului; aerotropism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azéotrope)
1. care prezintă azeotropism; azeotropic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azéotropie)
1. (chimie) proprietatea unui amestec de substanțe lichide de a nu păstra proprietățile individuale ale corpurilor care intră în componența sa; condiția de a fi azeotropic; azeotropism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Chemotropismus)
1. (bot.) orientare a organelor plantelor sub influenţa unor excitaţii chimice; chimiotropism.