Dictionar

Rezultate secundare (Opis,):

OPIST-, OPISTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. opisth/o/-, cf. gr. opisthen)

1. „situat înapoi, în spate, posterior”.


OPISTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. opisthen „îndărăt”)

1. „situat înapoi, în spate, posterior”.


Opistodom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opisthodome)

1. partea din spate a unui templu grecesc, pentru păstrarea obiectelor de cult şi a tezaurului.


Opistodonţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opisthodontie)

1. situare a dinţilor frontali ai arcadei inferioare mult înapoia celor superiori.


Opistograf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opisthographe)

1. (despre un manuscris) scris pe ambele feţe.


Opistotonus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opisthotonos)

1. contracţie a muşchilor spinării care curbează corpul înapoi.


Aerotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influenţa oxigenului din aer (la creşterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.


Alelotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allélotrope)

1. care prezintă alelotropism.

2. (fiz.; despre un amestec) cu două forme ale unui compus desmotrop în echilibru.


Anemotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anémotropisme)

1. (bot.) capacitatea plantelor de a se orienta în funcție de direcția vântului; aerotropism.


Azeotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azéotrope)

1. care prezintă azeotropism; azeotropic.


Azeotropie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azéotropie)

1. (chimie) proprietatea unui amestec de substanțe lichide de a nu păstra proprietățile individuale ale corpurilor care intră în componența sa; condiția de a fi azeotropic; azeotropism.


Chemotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Chemotropismus)

1. (bot.) orientare a organelor plantelor sub influenţa unor excitaţii chimice; chimiotropism.