Dictionar

Rezultate secundare (Oponent):

Oponent, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Opponent, it. opponente)

1. cel care face opoziţie; opozant.


Oponenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. opponency)

1. actul de opunere, de obiecție; opoziţie.


Denegație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. dénégation)

1. acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegare.

2. refuzul de a recunoaște drept adevărată o afirmație făcută de oponent în timpul unei proceduri; negare în justiție.

3. (var.) denegațiune.


Opozant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opposant)

1. s. m. f. oponent.

2. cel care face parte dintr-un partid de opoziţie.

3. adj., s. m. (muşchi) care se opune unui deget.