Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opportun, lat. opportunus)
1. la momentul potrivit; prielnic, favorabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunisme, rus. opportunizm)
1. curent ideologic-politic (în mişcarea muncitorească) care promova ideea renunţării la mijloacele luptei revoluţionare.
2. lipsă de conduită morală, de fermitate şi de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2).
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. opportuniste, rus. opportunist)
2. (cel) care îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunité, lat. oportunitas)
1. caracterul a ceea ce este oportun.
2. ocazie fericită, prilej favorabil.
3. oportunism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (antreprenor + -ial)
1. care aparține antreprenorului sau antreprizei.
2. spirit ~ = capacitatea unui individ de a găsi idei (sau oportunități) de afaceri, de a pune ideile în practică și de a gestiona provocările din mediul economic și social.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assommer)
1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attentisme)
1. politică, atitudine de tergiversare, de oportunism în luarea deciziilor importante.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. attentiste)
1. I. referitor la atentism, propriu atentismului.
2. care adoptă sau susține o politică de tergiversare și de oportunism.
3. care așteaptă indolent sau precaut succesiunea evenimentelor.
4. II. adept al atentismului; persoană care practică o politică de tergiversare și de oportunism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Austromarxist)
1. I. referitor la austromarxism, curent oportunist apărut în mișcarea muncitorească din Austria la sfârșitul secolului XIX.
2. II. adept al austromarxismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)
1. curent politic oportunist şi conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziţie de mijloc, situată între oportuniştii făţişi şi aripa revoluţionară marxistă.
2. tip de coaliţie politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forţele situate la centru.