Dictionar

Rezultate principale (Opta,):

Opta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. opter, lat. optare)

1. a alege dintre mai multe soluţii, situaţii etc. pe cea mai convenabilă.


Rezultate secundare (Opta,):

Adopta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adopter, lat. adoptare)

1. a înfia un copil.

2. a-şi însuşi felul de a fi al cuiva.

3. a alege cu predilecţie.

4. a accepta (prin vot).


Coopta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coopter, lat. cooptare)

1. a primi pe cineva într-un colectiv, comitet etc. prin voinţa membrilor acestuia.


Coptă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. copte)

1. limbă dispărută care se vorbea în Egipt.

2. limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în secolul XVII.


Optaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. optation, lat. optatio)

1. figură retorică prin care se exprimă o dorinţă sub formă de exclamaţie.


Optativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. optatif, lat. optativus)

1. adj. care exprimă o dorinţă.

2. propoziţie (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o acţiune, o stare a cărei realizare este dorită.

3. s. n. mod verbal care exprimă o acţiune dorită.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Adoptabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptable)

1. se referă la un copil care poate fi adoptat.

2. (fig.) care poate fi acceptat.


Adoptant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.

2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.


Adopţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.

2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.

3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).

4. (var.) adopțiune.


Americanist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. américaniste)

1. specialist în americanistică.

2. adept al americanismului.

3. susținător a ceea ce este american; cel care adoptă sau pretinde adoptă idei și maniere (nord-)americane.


Amoralist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.

2. I. care respinge toate valorile morale.

3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.

4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.