Rezultate principale (Opta,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. opter, lat. optare)
1. a alege dintre mai multe soluţii, situaţii etc. pe cea mai convenabilă.
Rezultate secundare (Opta,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adopter, lat. adoptare)
2. a-şi însuşi felul de a fi al cuiva.
3. a alege cu predilecţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coopter, lat. cooptare)
1. a primi pe cineva într-un colectiv, comitet etc. prin voinţa membrilor acestuia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. copte)
1. limbă dispărută care se vorbea în Egipt.
2. limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în secolul XVII.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. optation, lat. optatio)
1. figură retorică prin care se exprimă o dorinţă sub formă de exclamaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. optatif, lat. optativus)
1. adj. care exprimă o dorinţă.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o acţiune, o stare a cărei realizare este dorită.
3. s. n. mod verbal care exprimă o acţiune dorită.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptable)
1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adoptant)
1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)
1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. américaniste)
1. specialist în americanistică.
3. susținător a ceea ce este american; cel care adoptă sau pretinde că adoptă idei și maniere (nord-)americane.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amoraliste)
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.