Dictionar

Rezultate secundare (Opunere,):

Contrapropunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-proposition)

1. propunere în opoziţie cu alta.


Amenda (2)

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.

2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).

3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.

4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.


Asentiment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assentiment)

1. consimţământ voluntar la propunerea, în acţiunea cuiva; permisiune.

2. a fi în ~ul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva.


Avansa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avancer)

1. intr. a înainta (într-o direcţie); a progresa, a se dezvolta.

2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcţie superioară.

3. a da cu anticipaţie (sume de bani).

4. (fig.) a anticipa (o propunere).


Concluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.

2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.

3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.

4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.

5. judecată finală a unui silogism.

6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.

7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.

8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.


Contrapropunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-proposition)

1. propunere în opoziţie cu alta.


Moţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. motion, lat. motio)

1. parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau auditorilor.

2. propunere făcută și adoptată într-o adunare.

3. ~ de cenzură = moțiune dintr-o adunare națională, într-un parlament, care pune în cauză guvernul.

4. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizează pulsiunea.

5. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers, cu ajutorul sufixelor.