Dictionar

Rezultate principale (Opus,):

Opus

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. opus, germ. Opus)

1. termen pentru catalogarea şi numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor.


Rezultate secundare (Opus,):

Opuscul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opuscule, lat. opusculum)

1. scriere ştiinţifică sau literară de dimensiuni mici.


Opușină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. опушина)

1. stufărie deasă în care iernează peștele și unde pescuitul este interzis.


Aboral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat faţă de gură.

2. care este plasat pe partea opusă gurii.

3. (antonim) adoral.


Acronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.

2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.


Advers, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverse, lat. adversus)

1. situat în faţă; contrar, opus.

2. (bot.) pus, aflat faţă în faţă (antere, frunze).

3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.

4. parte = adversar (într-un proces).

5. (fig.) potrivnic.


Afototropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphototropisme)

1. curbare a plantelor în direcţia opusă luminii.


Alotip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allotype)

1. (biol.) individ cu sex opus holotipului.


Alotropie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allotropie)

1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară.

2. (biol.) proces de atracţie reciprocă între două celule de sens opus.