Dictionar

Rezultate secundare (Orânduire,):

Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Burghezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.

2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.

3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.


Capitalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie.

2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existenţă a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forţei statului cu forţa monopolurilor.


Clan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.

2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; gintă, trib.

3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind se răspândească.

4. (peior.) clică.


Constituţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)

1. referitor la constituţie (I).

2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.

3. comisie = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.


Economie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)

1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție.

2. totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale.

3. ~ de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient.

4. ramură, sector de activitate productivă.

5. gospodărire.

6. știința care se ocupă cu studiul economiei.

7. ~ politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.

8. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli).

9. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiți.

10. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc.