Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (orbeca + -ăi)
1. a umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi.
2. (var.) a orbăcăi, (înv., reg.) a orbeca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. orbecăi)
1. faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. orbecăi)
1. faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (orbeca + -ăi)
1. a umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi.
2. (var.) a orbăcăi, (înv., reg.) a orbeca.