orc,-Dicti0nar.ro electronic

epiorc

Parte de vorbire: adj. m.
Etimologie: (gr. ἐπιόρκος)

1. care își calcă jurământul.
2. care jură fals.

orca

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. orca)

1. delfin foarte mare, feroce, care atacă îndeosebi focile.

orcan

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Orkan)

1. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei.

orchestra

Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. orchestrer)

1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră.
2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă.

orchestră

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)

1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul.
2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide.
3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc.

orchestral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. orchestral)

1. referitor la orchestră, de orchestră.

acvaplan

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.

adjurație

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. adjuration, lat. adiuratio)

1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.
2. rugăminte insistentă.

amfidromic

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. amphidromique)

1. punct ~ = punct al mareelor, în jurul căruia se întorc liniile cotidale.

ampelopsis

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. ampélopsis)

1. viță sălbatică, grimpantă, al cărei fruct este un ciorchine; lăuruscă.

analcid

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (nume comercial)

1. insecticid puternic, pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a țânțarilor etc.; hexaclorciclohexan.

antracoteriu

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. anthracotherium)

1. mamifer artiodactil fosil, de talia unui rinocer, din care s-a dezvoltat porcul mistreț.