Dictionar

Rezultate principale (Orcă,):

Orca

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. orca)

1. delfin foarte mare, feroce, care atacă îndeosebi focile.


Rezultate secundare (Orcă,):

Extorca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. extorquer, lat. extorquere)

1. a obţine ceva (în special bani) cu forţa, prin ameninţări; a stoarce.


Miniremorcă

Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + remorcă)

1. remorcă de mici proporţii.


Orcan

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Orkan)

1. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei.


Remorca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. remorquer)

1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.).

2. (fig.) a lua cu sine, a ataşa unui grup, a trage.


Remorcă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. remorque)

1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor.

2. a fi la ~a (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva).

3. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui şlep etc.


Retorca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rétorquer)

1. a întoarce împotriva adversarului propriile-i argumente; a replica.


Acvaplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)

1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.

2. sport practicat pe o asemenea planşă.

3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.


Barbetă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. barbetta)

1. (pl.) favoriţi.

2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcaţiilor.

3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval.


Carota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carotter)

1. (fam.) a înşela; a estorca.

2. a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă.


Ciompi

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciompi)

1. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florenţa sec. XIV, care, aliaţi cu meseriaşii neîncadraţi în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor şi patronilor.


Concusiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concussion, lat. concussio)

1. extorcare de bani făcută de un funcţionar public.


Dragă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drague)

1. navă special echipată pentru dragarea sub apă.

2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora şi fauna subacvatică.

3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă.