Dictionar

Concordie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. concordia)

1. bună înţelegere, armonie.


CORDI-, -cordie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cordi-, cf. lat. cor, -dis)

1. „inimă”.


Discordie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. discordia)

1. dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă.


Mizericordie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. misericordia)

1. formă de compasiune pentru nenorocirea altora la care se adaugă noțiunea de generozitate, de bunătate gratuită; milă, îndurare.


Disensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissension, lat. dissensio)

1. discordie, neînţelegere cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc.; dezacord.