Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. aspirantura)
1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare ştiinţifică pentru pregătirea în vederea obţinerii titlului de „candidat în ştiinţe”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bal)
1. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit.
2. a deschide ~ul = a face primul dans pentru a marca începutul unei serate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boycott)
1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relaţiilor economice, politice etc. cu o ţară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)
1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.
2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campagne, rus. kampaniia)
1. totalitatea operaţiunilor militare efectuate într-un anumit timp, în vederea atingerii unui scop strategic.
2. acţiune organizată pentru realizarea unor sarcini într-o anumită perioadă de timp.