Rezultate secundare (Orgiastic.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orgiastique)
1. referitor la dezlănţuirile erotice şi violente pe care le implicau unele culte mistice din antichitate; orgiac.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corybante, gr. korybas, -antos)
1. (în Grecia antică) preot al zeiţei Cibele, cu un cult orgiastic.
2. (fig.) chefliu, petrecăreţ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orgiaque)
1. cu caracter de orgie; orgiastic; simpotic.
2. (antichitate) care se referă la orgiile sau sărbătorile lui Bacchus.