Dictionar

Rezultate secundare (Original,):

Original, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. original, lat. originalis)

1. adj. (despre acte, opere literare și artistice; și s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic.

2. în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus.

3. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit.

4. (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal.

5. (și s. m. f.) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric.


Originalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. originalité)

1. însuşirea de a fi original (2); fel particular de a fi.

2. atitudine originală; ciudăţenie, extravaganţă.


Academism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)

1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.

2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.

3. fel de a se comporta academic.


Altogravură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. altogravura)

1. reproducere după originale de artă cu clişee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte.


Antigraf

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. antigraphum, gr. antigraphon)

1. copie manuscrisă de pe un original.


Arhetip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, iniţial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte şi copii ale sale.

2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiţiei şi intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis şi în mituri.

3. tip originar, prim.

4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.


Autentic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. authentique, lat. authenticus)

1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.

2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.


Autenticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. authenticité)

1. faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate.

2. calitatea a ceea ce nu poate fi contestat.

3. (antonim) inautenticitate.